Antiutopia

Lucrarea de față se află la granița mai multor discipline: literatură, istorie, psihologie, sociologie etc., fiind o cercetare teoretică și practică a zonei Central-Europene, ca areal cultural și supranațional. În primul rând, trebuie specificat că delimitarea culturală, etnică și artistică a Europei Centrale – o regiune incertă, cu frontiere variabile – a necesitat o cercetare temeinică, de ansamblu, a unor fenomene complexe, care s-au manifestat atât politic, cât și social mai bine de două secole, într-o relație strânsă, dar și fragilă, de reciprocitate și intercondiționare.

Europa Centrală este o zonă a nevrozelor istorice, o formă mentis a confesiunilor nostalgice, a dezagregării morale, a fatalismului cultural și a fanatismului naționalist, a falimentului ideologic și a destinului incert. În același timp, ca o măsură de contracarare, Europa Centrală, prin elita artistică, este un teritoriu al creativității, al esteticii desăvârșite, al poeticii melancolice, al ficțiunii antiutopice (o consecință a proiectelor utopice desfășurate în această zonă în secolul XX), al fantasmelor obsesive, al ironiei și umorului, al explorării erotice, al multiculturalității și multilingvismului.